Scurt istoric al comunei Lugașu de Jos.

Prima atestare documentară a localităților comunei Lugașu de Jos se datează din anul 1241 Lugașul este pomenit între 1291- 1406 se atestă existența unui singur Lugaș iar localitatea Urvind este pomenit într-un document în anul 1282.

Sigur că localitățile au existat cu mult înainte de atestarea documentară, probabil din perioada Evului Mediu timpuriu.

In perioada secolelor VI –X populația daco – romană, ulterior română a dăinuit neîntrerupt pe aceste meleaguri, în ciuda împotrivirii populației românești împotriva cucerii maghiare, zona Bihorului de azi a fost transformată în comitat în cadrul teritoriilor cucerite de către regatul feudal ungur în secolul XI. Cu toate acestea stăpânirea maghiară efectivă s-a realizat mai târziu, românii au continuat să viețuiască în cadrul obștilor sătești, iar feudalii maghiari care au primit aici danii aveau doar o putere nominală fiind siliți să accepte această organizare. Probabil că în această perioadă au apărut satele Lugașu de Jos – Also Lugaș (Magyarlugaș); Lugașu de Sus – Felso Lugaș ( Olahlugaș); Urvind (Vluend).

Atestarea documentară a Lugașului are loc între 1291 – 1294 când într-un document se arată că preotul din acest sat avea obligația să predea arhidiaconului din Călățea dijmă 18 capecie ( reprezentând cruci de grâu a câte 18 snopi).

Localitatea urvind este atestată în anul 1282 într-o monografie a Ungariei cu referire la Bihor, când este amintită ca aparținător familiei Csanad sub numele Urwenusligethe ( ulterior Vluend și din 1851 sub denumirea de Örvénd).

In 1336 familia Csanad face un schimb cu familia Rateld dându-i acest sat, iar în a doua jumătate a secolului XIV prin donație regală satul Urvind revine familiei Telegdi. La 1389 familia Telegdi susține că în hotarul Urvindului se găsesc 6 porți de valahi pe care familia Putnaki îi deține în proprietate.

La 1365 Lugașul era unul din satele destul de mari comparat cu Ticuș, Kopat și Voivozi. Pe a treia parte din a patra parte a moșiei Lugaș existau două gospodării adică în total 24 de gospodării, ceea ce înseamnă vreo 48 familii și cca 360 locuitori plus 20% jeleri cu care fac în total aproximativ 432 de locuitori.

Sub aspectul toponimelor:

Localitatea Urvind la 1282 se găsea sub denumirea de Vluend, la 1360 Wruienyes, la 1389 Wruend, la 1390 Eorvend, la 1409 Erwend, 1478 Ewrwend și în perioada 1828 – 1851 apare denumirea de Örvénd.

Localitatea Lugașu apare în documentul din 1291-1294 cu denumirea latină de Vila Lugașini în care Vila reprezintă denumirea de sat, iar Lugașini înseamnă spaliere de vii de joasă înălțime, credem că satul își trage denumirea de la întinsele plantații de vii de pe dealurile care au orientarea cu fața spre Sud. ceea ce ce întârește convingerea că locuitorii aveau ca activitate principală cultivarea viței de vie și nu numai și prelucrarea vinului precum și păstrarea acestuia în pivnițele (grote săpate în deal).

Localitatea Lugașu de Sus apare pentru prima dată atestată documentar în anul 1406 într-un document întocmit ca o donație a regelui maghiar Sigismund de Luxemburg către Jacob și David Lackfi a cetății Piatra Șoimului ce cuprindea 60 de așezări prin care sunt pomenite pentru prima dată cele două Lugașuri sub denumirea de Felso Lugaș adică Lugașu de Jos și Also Lugaș adică Lugașu de Sus. Referitor la adaosul la denumirea de Lugaș, ne arată clar că Lugașu de Jos era așezat pe terasele dealurilor apropiate ale Crișului Repede iar Lugașul de Sus pe dealurile piemontane ale Plopișului.

In perioada 1406 – 1660 când cele trei localități intră sub ocupația turcească, erau în stăpânirea unor familii, fapt atestat documentar . La 1552 Lugașu de Jos cu 6 porți și Lugașu de Sus cu 3 porți aparțin familiei Dragfi, iar Urvind cu 14 porți familiei Nicolae Telegdi. In anul 1623 cele trei sate din domeniului Șinteu aparțin lui Gavrilaș Movilă, în anul 1647 domeniul devine al principelui Gheorghe Rakoczi al II – lea care va ceda acest domeniu cu toate salate aparținătoare la 1958 lui Constantin Șerban și Gheorghe Ștefan, care vor stăpâni până în primăvara anului 1660 cand ajunge domeniului fiscului, fiind apoi ocupat în august de către turci. La acțiunile antiotomane potrivit înscrisurilor acțiuni conduse de Mihai Venter din Borod și Andrei din Topa participă și țărani din localitățile Lugaș.

In anul 1692 turcii capitulează și în perioada 1692 -1703 zona Bihorului implicit și cele trei sate ( Lugașu de Jos, Lugașu de Sus și Urvind) a fost stăpânit de habsburgi.

In circuscripția urbarială din 1798 în Lugașu de Jos sunt 53 de familii de iobagi cu drept de strămutare liberă.Domeniile Lugașului aparțin grofului Bathyany Jozsef. Iobagi din Lugașu de Jos dețineau în intravilan suprafața de 219 holde, precum și terenuri cu fânețe ( 348 cosași).In Lugașu de Sus erau 63 de iobagi și 20 jeleri. Iobagii posedau 19 șesii teren arabil, 320 holde de fâneață de 534 cosași.

In perioada 1840 -1850 Lugașul de Jos avea 538 români, 21 romano catolici, și 8 persoane de alte religii. Lugașul de Sus avea 262 suflete, iar Urvindul 400 reformați, 47 romano- catolici și 6 evrei.

Populația a fost în creștere astfel în anul 1871 Lugașu de Jos deținea 715 persoane, Lugașu de Sus 560 persoane iar Urvindul 667 locuitori.

In anul 1918 apare legea electorală prin care pentru prima dată locuitorii comunei aveau drept de vot liber , individual și secret. In anul 1921 de legea agrară beneficiază și țărani din Lugaș, astfel întră în posesiea unor terenuri agricole. La reforma administrativă din 1926 comuna Lugaș este încadrată în raionul Aleșd.

Perioada interbelică a fost una prosperă pentru locuitorii comunei ce se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor. In anul 1940 la 30 august s-a dat Dictatul de la Viena, comuna Lugașu de Jos era la graniță și aparținea Ungariei. In al doilea război mondial au participat și locuitori ai comunei Lugașu de Jos care au luptat atât pe frontul de Est cât și pe frontul de Vest.

La începutul lunii octombrie 1944 o coloană militară rusă a traversat comuna Lugașu de Jos înaintând spre Oradea. In această perioadă bunicii noștri noștri ne-a relatat agresivitatea soldaților ruși și faptul că furau din gospodăriile Lugășenilor tot ce aveau. Pivnițele unde gospodarii își depozitau vinul au fost sparte și prădate de ruși, care cereau locuitorilor alcool (votka) și hazaika ( femei ) motiv pentru care copii și femeile din comună s-au refugiat în localitățile dimprejur.

Administrativ cele două Lugașuri și Cuieșdul aparține unei singuri administrații, iar Urvindul împreună cu Țețchea și Telechiul unei administrații separate.

Din anul 1950 cele trei sate Lugașu de Jos, Lugașu de Sus și Urvind aparțin unei singure administrații comunei Lugașu de Jos.

Comuna Lugașu de Jos cuprinde o suprafață considerabilă de terenuri cu vegetație forestieră. Cetățenii ai comunei dețineau în perioada 1945 – 1947 suprafețe întinse de păduri, păduri de care au fost deposedați la naționalizare potrivit art.7 din Constituția României de la 1952, pădurile au fost preluate de stat.

După război și instalarea regimului comunist locuitorii comunei au fost deposedați de terenurile, animale și alte bunuri care de dețineau și care au fost cooperativizate. În anul 1958 s-a înființat GAC – ul și au fost preluate cu schimb terenuri ai locuitorilor din Lugașu de Sus iar în anul 1962 potrivit registrelor agricole pe care le deține în arhivă gospodăriile au fost deposedate de terenurile care le-au deținut, acesti proprietari devenind membrii în Cooperativa Agricolă de Producție (CAP), cetățenii fiind obligați prin cerere individuală ca de bunăvoie să predea tot ce aveau înscriindu-se în (CAP). In această perioadă cetățenii comunei au lucrat pe terenurile cooperativei primind în această perioadă un lot în funcție de numărul persoanelor din gospodărie fiind obligați pentru aceste loturi să presteze zile de lucru în cooperativă ( CAP). Tot în această perioadă cetățenii comunei au fost obligați la cote din produsele agricole și animale. Toate acestea arată perioada grea de sub regimul comunist.

După căderea regimului comunist în decembrie 1990 în anul 1991 prin Legea fondului funciar terenurile precum și 1 ha din pădurile preluate la naționalizare, respectiv terenurile preluate la cooperativizare au fost date spre retrocedare foștilor proprietari deposedați la cooperativizare. Au urmat celelalte legi a proprietății ca o reparație morală redând terenurile și pădure deposedate de la proprietarii comunei.

Populaţia comunei Lugașu de Jos .

Analizând evoluţia populaţiei în timp, rezultă o tendinţă de creștere moderată: în anul 1992 populaţia totală a comunei a fost de 3.459 de locuitori, în anul 2000 erau 3351 de locuitori, iar la recensământul populației din anul 2011 populația comunei număra 3480 de locuitori din care populația stabilă era de 3363 iar 117 persoane temporar absente. Lugașu de Jos 1558 locuitori, Urvind 1036 și Lugașu de Sus 886 locuitori. Potrivit datelor statistice populația comunei este în creștere moderată în ultimii anii: 2015 – 3650 locuitori; 2016 – 3652 locuitori; 2017 – 3685 locuitori iar în anul 2018 constatăm o scădere ușoară la 3678 locuitori. Populația comunei este de 51% de sex masculin 49 % sex feminin.

Repartizarea populaţiei comunei Lugașu de Jos

Populația repartizată pe sate la recensământul populației din 2011 pe sate se prezintă astfel: satul Lugașu de Jos 1558 locuitori majoritatea de naționalitate română urmat apoi de etnia romă. Satul Urvind 1036 locuitori majoritatea locuitorilor de naționalitate maghiară. Satul Lugașu de Sus cu o populație de 886 majoritatea de naționalitate română urmată de etnia slovacă apoi romă.

Analizând distribuţia numărului gospodăriilor pe sate pe baza datelor recensământului din martie 2011, rezultatele sunt asemănătoare cu cele înregistrate la evoluţia numărului locuitorilor pe sate: comuna Lugașu de Jos stă pe primul loc cu 469 de gospodării, fiind urmată de satul Urvind cu un număr de 350 de gospodării, și satul Lugașu de Sus cu 294 de gospodării. În mod similar populaţia, şi gospodăriile sunt împărţite în mod destul de echilibrat între satele aparţinătoare, ne-existând diferenţe semnificative. În anul 2011, comuna totaliza un număr de 1.113 de gospodării, rezultând o medie de 3 persoane/ gospodărie.

În privinţa structurii populaţiei pe religii, putem constata că majoritatea locuitorilor sunt de religie ortodoxă (1619 locuitori) . Într-o proporţie mai mică este prezentă religia penticostală (632 locuitori), reformată ( 630 locuitori), romano catolică (287 locuitori ), baptiştii (269 locuitori), iar restul populaţiei aparţin altor comunităţi religioase (42 locuitori) și un singur ateu. Se poate constata că în comuna Lugașu de Jos componenţa religioasă este una foarte diversificată.Din punct de vedere al apartenenţei etnice, la Recensământul din anul 2011 cea mai mare parte a populaţiei este de naționalitate română (1504 de locuitori), acesta fiind urmat de numărul populației de etnie maghiară (995 de locuitori), al romilor (754 de locuitori) si al celor slovaci (224 de locuitori) alte etnii ( 3 locuitori ).

Ocupaţia principală a locuitorilor comunei Lugașu de Jos.

Structura profesională a populaţiei reflectă atât ocupaţiile locuitorilor din această comună cât şi gradul de dezvoltare socio-culturală. Categoriile de ocupaţii în comună sunt agricultura, creşterea animalelor, apicultura, educaţia (profesori, învăţători, educatoare), cele din întreprinderile mici şi mijlocii (coafori, economişti, comercianţi, vânzători, tâmplari, zugravi, vopsitori, mecanici, lăcătuşi, mici meşteşugari, lucrători în industria ospitalieră), funcţionari publici, medici de familie şi veterinari, asistenţi medicali, asistenţi personali.

Economia comunei Lugașu de Jos are un caracter predominant agricol. Ramura de bază a economiei o reprezintă agricultura, bazată pe cultivarea cerealelor, pomilor fructiferi, şi prelucrarea produselor agricole.

Suprafaţa totală a comunei este de 7535 de ha, din care intravilan 806 ha şi 6729 ha extravilan, potrivit evidenței înregistrate în registrele agricole. Suprafaţa totală a terenului agricol este de 4531 ha, şi reprezenta 60% din suprafaţa totală a comunei. Fondul silvic reprezintă 2824 ha 37 %.. Suprafaţa agricolă totală se împarte după cum urmează: arabil 1704 ha, pășuni naturale 701 ha, fânețe naturale 1338 ha, 35 ha vii, 572 ha livezi.

Creşterea animalelor este a doua ramură a agriculturii practicate în comună în ultima perioadă tot mai puțini locuitori ai comunei dețin animale. In general creșterea animalelor se fac în cadrul microfermelor. În cercul localnicilor, sunt crescute în pondere mai mică păsări, bovine, porcine și familii de albine . O pondere mai semnificativă o are creşterea ovinelor.

O ramură importantă a creşterii animalelor o reprezintă fermele de oi, de pe teritoriul comunei fermierii dețin un nr. 5000

În ceea ce priveşte terenurile agricole, în urma fărmiţării după aplicarea legilor Fondului funciar în prezent este o tendință de comasare pentru cei care au ferme și care dețin suprafețe mai mai în proprietate sau sub formă de arendă.

Producţia industrială – sectorul de servicii. Producţia industrială este foarte redusă în comuna Lugașu de Jos. In comuna Lugașu de Jos în cadrul producției industriei alimentare deținem trei unități printre care o unitate cu peste 100 de angajați care are sector de activitate în producerea produselor congelate destinate exportului. De asemenea două brutării una în localitatea Lugașu de Jos în cadru căreia funcționează și patiserie și o brutărie în localitatea Lugașu de Sus unde se produce și distribuie pâine nu doar pentru locuitorii comunei ce și pentru localitățile din zonă și municipiul Oradea.

De asemenea pe raza comunei avem amplasată o stație PECO în localitatea Lugașu de Jos. Mai funcționează o societate cu profil dezmembrări auto în localitatea Lugașu de Jos și o societate care prelucrează fier forjat în localitatea Urvind .

Sectorul de servicii este destul de vast cuprinzând, o tâmplărie, două pălincării, şi douăsprezece unităţi comerciale.

In localitatea Urvind sunt două ferme cu profil pomicultură.

Autorităţiile administraţiei publice locale :

1.Consiliul local al comunei Lugașu de Jos : autoritate deliberativă

2.Primăria Comunei Lugașu de Jos : autoritate executivă

Sediul : Localitatea Lugașu de Jos nr.177 ,Judeţul Bihor

Contact : – Telefon/Fax 0259-346 336

Adresa email : lugasudejos@yahoo.com

Adresa web – wwwprimărialugasudejos.ro

Principalele instituţii din comuna Lugașu de Jos :

Învăţământ

În domeniul educaţiei în comuna Lugașu de Jos Consiliul local pentru anul de învățământ 2018 – 2019 a aprobat și funcționează : Școala Gimnazială ” Ovidiu Drimba ” Lugașu de Jos ce are sediu în Lugașu de Jos nr.209B nivel primar și gimnazial; Școală primară nr.1 sat Lugașu de Sus nr.123 – nivel primar; Școala Gimnazială nr.1 sat Urvind nr.228; Grădinița cu program prelungit nr.1 com Lugașu de Jos nr.174 nivel preșcolar; Grădinița cu progrtam normal nr.2 sat Lugașu de Sus nr.126, nivel preșcolar; Grădinița cu program prelungit nr.3, sat Urvind nr.63 nivel preșcolar.

În afară de clădirea şcolii din localitatea Lugașu de Jos, care este o cădire mai nouă și asupra căreia s-a făcut în ultimii ani s-a reabilitat și modernizat, celelalte clădiri au o vechime considerabilă și care necesită reabilitare și modernizare.

În total, la nivelul comunei Lugașu de Jos sunt de copii care participă la activităţile educaţionale, ceea ce reprezintă din populaţia totală locală.

In comuna Lugașu de Jos nu avem Liceu, elevii liceeni sunt înscriși în mare parte la instituțiile de învățământ de acest nivel din orașul Aleșd, amplasat la 2,5 km de comuna Lugașu de Jos și de asemenea avem elevi liceeni înscriși și la liceele cu tradiție din mun. Oradea.

Viaţa culturală a comunei Lugașu de Jos.

Viața culturală în comuna Lugașu de Jos este intensă, tradiţiile culturale se păstrează şi în zilele noastre.

Se organizează baluri şi competiţii culturale, ca de exemplu cu ocazia zilelor satului, care în comuna Lugașu de Jos au loca atât în Lugașu de Jos cât și în localitatea Urvind.

In comuna Lugașu de Jos până în prezent au avut loc două ediții a Târgului Corvinilor

Biblioteca comunei funcţionează în cadrul Școlii Gimnaziale ”Ovidiu Drimba”. Numărul cărţilor aflate în cadrul bibliotecii este de volume.

Comuna Lugașu de Jos dispune de trei cămine culturale denumite Centre de tineret în fiecare sat component, cu câte o capacitate de aproximativ 200 locuri, fiecare.

Infrastructura socială şi de sănătate poate fi considerată dezvoltată la nivelul comunei Lugașu de Jos .

Populaţia comunei are acces la un două cabinet medicale individuale și un centru de permanență, la o farmacie şi două stomatologii, atât în clădiri proprii sau clădiri aparţinând administraţiei publice locale. Personalul care asigură serviciile medicale la nivelul comunei este alcătuit din doi medici specialişti în medicina de familie, patru asistente şi un  medic stomatolog.